„Pot să merg doar câteva sute de metri, apoi trebuie să mă opresc și să mă aplec.” Este una dintre frazele pe care le auzim cel mai des la consult. În spatele ei se află, de obicei, stenoza de canal lombar, uneori însoțită de spondilolisteză. Ambele sunt legate de uzura coloanei odată cu vârsta și ambele pot fi tratate, atunci când este nevoie, prin tehnici minim invazive.
Pe scurt
- Stenoza de canal înseamnă îngustarea canalului prin care trec nervii, mai ales în zona lombară.
- Spondilolisteza înseamnă alunecarea unei vertebre față de cea de dedesubt.
- Simptomul tipic: durere și oboseală în picioare la mers, care cedează când vă așezați sau vă aplecați.
- Dacă tratamentul fără operație nu mai ajută, se face decompresie (eliberarea nervilor), tubular sau endoscopic biportal.
- Când coloana este instabilă, decompresia se completează cu fuziune (stabilizare cu implanturi).
Ce este stenoza de canal
Nervii pentru picioare coboară printr-un canal format de vertebre. Odată cu vârsta, discurile se tasează, articulațiile dintre vertebre se măresc, iar ligamentul galben, care căptușește canalul pe spate, se îngroașă. Toate acestea micșorează spațiul nervilor, care ajung să fie strânși, mai ales în ortostatism și la mers.
Ce este spondilolisteza
În spondilolisteză, o vertebră alunecă înainte față de vertebra de dedesubt. Cel mai des apare prin uzura articulațiilor (spondilolisteză degenerativă), la persoane trecute de 50–60 de ani, frecvent la nivelul L4–L5. Mai rar apare printr-o mică fractură de oboseală a arcului vertebral (spondilolisteză istmică), care poate exista încă din tinerețe. Alunecarea îngustează canalul și găurile prin care ies nervii și poate face coloana instabilă.

Stânga: canal normal și canal îngustat. Dreapta: spondilolisteza, cu vertebra care alunecă înainte și îngustează canalul. Scheme simplificate.
Ce simptome dau
| Simptom | Cum îl descriu pacienții |
|---|---|
| Claudicație neurogenă | Durere, amorțeală sau greutate în picioare după o anumită distanță de mers; trebuie să vă opriți și să vă așezați sau să vă aplecați ca să treacă. |
| Ameliorare la aplecare | Mergeți mai ușor sprijinit pe căruciorul de cumpărături sau pe bicicletă; urcatul pe scări este mai ușor decât coborâtul. |
| Durere lombară | Durere de spate, mai ales la stat în picioare; în spondilolisteză, uneori durere la schimbarea poziției. |
| Sciatică | Durere care coboară pe unul sau pe ambele picioare, când o rădăcină nervoasă este strânsă. |
Semnele de urgență sunt aceleași ca la hernia de disc: tulburări de urinare sau de scaun, amorțeală în zona șeii, slăbiciune a picioarelor care se agravează. În aceste situații mergeți imediat la medic.
Investigații
- RMN lombar: arată gradul de îngustare a canalului și nervii strânși.
- Radiografii în picioare, inclusiv în flexie și extensie: arată cât alunecă vertebra și dacă se mișcă anormal (instabilitate). Informația aceasta decide dacă este nevoie de fuziune.
- CT, uneori, pentru detalii despre os și pentru planificarea implanturilor.
Tratamentul fără operație
Când simptomele sunt ușoare, începem cu tratament conservator: kinetoterapie (exerciții de flexie și de întărire a musculaturii abdominale și lombare), scădere în greutate, antiinflamatoare pe perioade scurte, medicamente pentru durerea de tip nervos și, uneori, infiltrații. Stenoza nu se vindecă de la sine, dar mulți pacienți trăiesc ani buni cu simptome ușoare.
Când este nevoie de operație
Operația se discută când distanța de mers scade mult și vă limitează viața, când tratamentul conservator nu mai ajută sau când apar slăbiciune ori tulburări sfincteriene. Vârsta singură nu este o contraindicație: tehnicile minim invazive permit operarea în siguranță și a pacienților în vârstă, după o evaluare atentă.
Cum operăm

Decompresie (stânga), pentru stenoză cu coloana stabilă, și decompresie cu fuziune (dreapta), pentru spondilolisteză sau instabilitate. Schemă simplificată.
Decompresia: eliberarea nervilor
Când coloana este stabilă, este suficientă decompresia: îndepărtăm ligamentul îngroșat și porțiunile de os care strâng nervii, păstrând cât mai mult din structurile care dau stabilitate coloanei. O facem minim invaziv, tubular cu microscop sau endoscopic biportal, de obicei printr-un abord pe o singură parte, prin care se eliberează ambele părți ale canalului. Pacientul se ridică din pat în aceeași zi sau a doua zi.
Fuziunea: stabilizarea coloanei
Când vertebra alunecă sau se mișcă anormal, decompresia singură poate agrava instabilitatea. Atunci o completăm cu fuziune: fixăm vertebrele cu șuruburi și tije, iar în locul discului punem un cage (un mic implant umplut cu os), care face ca cele două vertebre să se sudeze în lunile următoare.
| Tehnica | Pe unde se ajunge la disc | Pe scurt |
|---|---|---|
| TLIF | Din spate, pe o parte, printre articulații | Cea mai folosită; se poate face minim invaziv, tubular, cu șuruburi puse percutanat |
| PLIF | Din spate, pe ambele părți ale canalului | Utilă când este nevoie de o decompresie largă a canalului |
| XLIF | Din lateral, prin flanc | Cage mare, fără deschiderea canalului; nervii se eliberează indirect |
| ALIF | Din față, prin abdomen | Cage mare, bună refacere a curburii; de obicei la nivelurile de jos (L5–S1) |
| Fixare percutanată | Șuruburi introduse prin incizii mici, sub control radiologic | Mai puțină agresiune asupra mușchilor; se poate asocia cu decompresie tubulară |
După operație
| Decompresie | Decompresie și fuziune | |
|---|---|---|
| Mobilizarea | În aceeași zi sau a doua zi | Ziua următoare, cu sprijin |
| Internarea | De obicei 1–2 zile | De obicei 3–5 zile |
| Activitatea obișnuită | Treptat, în 2–4 săptămâni | Treptat, în 6–12 săptămâni |
| Controlul | La aproximativ 6 săptămâni | Cu radiografie, la 6 săptămâni și la câteva luni, pentru a urmări sudarea |
Mersul se îmbunătățește de obicei repede după eliberarea nervilor. Durerea de spate cauzată de uzura articulațiilor se ameliorează mai ales după fuziune. Riscurile, rare, includ infecția, sângerarea, fisura durei, afectarea unui nerv și, după fuziune, lipsa sudării sau uzura nivelurilor vecine în anii următori. Le discutăm pe fiecare înainte de operație.
Complicațiile enumerate sunt cele mai importante, dar lista nu este completă. Pot apărea și alte complicații, mai rare sau greu de anticipat, inclusiv cele legate de anestezie sau de alte boli pe care le aveți. Înainte de operație vă explicăm riscurile și beneficiile, inclusiv pe cele specifice cazului dumneavoastră, și vă răspundem la întrebări.
Întrebări frecvente
Am spondilolisteză. Trebuie neapărat operată?
Nu. Multe spondilolisteze sunt descoperite întâmplător și nu dau simptome sau dau simptome ușoare, care se tratează conservator. Operăm când apar durerea și limitarea mersului care nu cedează sau deficite neurologice.
Sunt prea în vârstă pentru operație?
Vârsta contează mai puțin decât starea generală de sănătate. Tehnicile minim invazive reduc pierderea de sânge și timpul de recuperare, iar decizia o luăm după evaluarea completă, uneori împreună cu medicul cardiolog sau internist.
Șuruburile se scot ulterior?
De regulă nu. Implanturile rămân pe loc toată viața și nu împiedică, de obicei, efectuarea unui RMN.
Voi mai avea mobilitate după fuziune?
Fuziunea unui nivel sau a două niveluri nu limitează vizibil mișcările din viața de zi cu zi; restul coloanei preia mișcarea.
Programare la consult
Consult la Medlife Medical Park București (miercuri) și la Hyperclinica Medlife Turnului din Brașov (joi). Aduceți RMN-ul, radiografiile și scrisorile medicale anterioare.
Informațiile din acest articol au caracter general și nu înlocuiesc consultația medicală. Decizia de tratament se ia individual, după examinare și analiza investigațiilor.
Ghid pentru pacienți, explicat pe înțeles, pe NeuroLife: Stenoza de canal lombar: de ce dor picioarele la mers și cum se tratează; Spondilolistezisul (alunecarea de vertebre): simptome și tratament.
Pentru medici, literatura și cazurile clinice, pe neurotopia.eu: Lombalgia și lombosciatica: ghid practic pentru medicul de familie.
Despre autor
Dr. Dan Șuiaga, medic primar neurochirurgie, Medlife Medical Park, București. Membru al Societății Române de Neurochirurgie, al Asociației Europene a Societăților de Neurochirurgie (EANS), al AO Spine și al EUROSPINE.